O MICA RAZA DE LUMINA

Da, asta e o adevarata urcare de rating, peste 2 puncte la toate categoriile, chiar daca lunea este, deocamdata, o zi linistita. Mica raza de lumina si-a facut treaba, constiincioasa, si, desi copilasii au o prezenta redusa intr-un episod, a fost suficient pentru ca micuta actrita sa ne incante cu o prestatie care dovedeste un talent urias. Felicitari regizorului, se observa profesionalismul luí in captarea detaliilor care fac diferenta. Relatia intre Elif si Günes, desi Elif nu are niciun minim de experienta ca mama, arata ca iubirea pentru un copil poate apare instantaneu. Desi face greseli, cum ar fi lasarea luí Günes dormind in masina, sau o secunda de neatentie, moment in care fetita dispare, Elif are un comportament plin de iubire si atentie fata de copila, comportament rasplatit de fetita printr-o apropiere sincera de ea. Momentele intre femeie-copil sunt unice, deosebit de tandre, avem mangaieri, consolari, imbratisari (ce poate fi mai duios decat sa mangai cu delicatete chipul mititel al unui copil?) si, chiar daca ar fi numai pentru asta, serialul este super pentru mine. Fetita are un chip angelical, exprima o durere acumulata in scurta ei viata, o maturitate anormala pentru varsta ei, copila este cuminte, linistita, ascultatoare, de parca un milion de ani ar fi trecut pe deasupra ei. Insa serialul nu se rezuma numai la legatura Elif-Günes. Povestea Dilei, departe de a fi dezvaluita pe deplin, ne lasa cu o durere in suflet. Flash-urile Dilei din trecut, lipsa de iubire a mamei ei, neascunsa deloc de aceasta, abuzul repetat asupra Dilei, au creat o personalitate multipla in copila. Ea este Petek pentru ceilalti, o femeie perfect normala, sigura pe ea. Oare Hakan nu stiuse ca e sora luí Firat? Oare Hakan nu stiuse ca are grave probleme psihice si chiar a iubit-o? Oricum ar fi, nimic nu poate justifica comportamentul fata de propria ei fiica, respingerea unui astfel de inger. Ea trebuia sa invete ceva din comportamentul propriei mame si sa nu fie cauza suferintei propriei sale fiice. Un episod deosebit de tandru, avem si o coloana sonora care ajuta la astfel de momente, am adorat-o pe Günes cum se chinuia sa rontaie capsunile trase in ciocolata cu gurita aceea cu dinti lipsa, chiar daca asta i-a produs o reactie alergica. La spital trebuia sa o fi dus Firat pe sora luí, nu la apartment, ca sa o confrunte cu cea pe care banuieste ca e fiica ei. O ultima precizare, care nu are nicio legatura cu serialul, imi place foarte mult inflexiunea vocii luí Seray, daca tot m-am plans in ultima vreme ca la unii actori m-a deranjat auditiv vocea, are un ton ragusit, grav si o taraganare super placuta a timbrului vocal, am remarcat-o inca din "Mahkum". Si a mai remarcat cineva ce par frumos are aceasta actrita, bogat si superb ondulat, mai ales cand si-l prinde cu acele naframe minunate?